Comentariu la evanghelie și alte reflecții pe teme religioase și de spiritualitate
Pentru înțelegerea pasajului evanghelic trebuie să ne lăsăm călăuziți de acele chei de lectură, adică de acei termeni pe care evanghelistul îi pune în descrierea sa pentru a indica ceea ce el dorește să exprime… Marcu 10,17-31
După ce Isus a denunțat în templu cele mai înalte autorități pentru transformarea templului într-o peșteră de tâlhari, se dezlănțuie împotriva lui o ofensivă din partea întregului sinedriu, din partea marilor preoți, a cărturarilor și bătrânilor, plus a fariseilor, care au rămas uimiți de răspunsul său și au tăcut. Acum este rândul saduceilor… Luca 20,27-38
Capitolul patru din Evanghelia lui Ioan conține episodul întâlnirii lui Isus cu femeia samariteană, un episod exclusiv al acestui evanghelist. Pasajul este foarte lung, dar să vedem cel puțin principalele aspecte… Ioan 4,5-42
Evangheliile nu au fost scrise pentru a fi citite de lume. De ce? Pentru că marea majoritate a oamenilor erau analfabeți. Evangheliile sunt opere literare, teologice, spirituale, foarte, foarte complexe, dense, bogate în înțelesuri și erau trimise unei comunități în care cititorul, adică teologul acelei comunități, nu se limita să le citească celorlalți, ci le interpreta… Ioan 2,1-11
În Cartea Exodului, în noaptea eliberării din sclavia egipteană pentru a începe lungul parcurs, călătoria spre țara libertății, Moise îi cere fiecărei familii să mănânce un miel. Carnea mielului avea să le dea puterea de a începe acest parcurs al libertății… Ioan 1,29-34
După seria de invective prin care Isus i-a acuzat pe conducătorii spirituali ai poporului de a fi tâlhari și criminali – tâlhari pentru că au pus stăpânire pe popor, iar criminali pentru că au folosit violența – are loc acum un contraatac din partea acestor lideri, care însă au o problemă… Matei 22,15-21
Parabola viticultorilor ucigași a stârnit mânia marilor preoți și a fariseilor care, scrie evanghelistul, „și-au dat seama că vorbea despre ei”. Niciun semn de căință, de convertire, ci încearcă să-l prindă pentru a-l elimina. Ei bine, în fața acestei amenințări Isus nu numai că nu dă înapoi, ci întrece măsura cu a treia și ultima parabolă prin care Isus polemizează cu autoritățile iudaice… Matei 22,1-14
Capitolul 13 al Evangheliei după Marcu este extrem de complex. Evanghelistul este conștient de acest lucru până acolo încât la versetul 14 spune: „cel care citește”, adică cititorul, „să înțeleagă”… Marcu 13,24-32
Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv. Întreaga Evanghelie după Luca nu este altceva decât o variație pe această temă, o repropunere a acestei expresii în multiple forme. Aceasta este ceea ce vedem în pasajul pe care îl comentăm, capitolul al șaselea din Luca, de la versetele 27 la 38, unde Isus îi invită pe discipolii săi să-și pună viața în sintonie cu unda iubirii lui Dumnezeu pentru a o face să devină indisolubilă… Luca 6,27-38
Evanghelia acestei duminici, 29 noiembrie, prima duminică din Advent, este un cuvânt de mare încurajare pe care Isus îl adresează comunității sale. O comunitate mică, dezarmată și fără apărare, care se poate descuraja în fața structurilor de putere care domină societatea… Luca 21,25-28.34-36
Procesul lui Isus potrivit lui Ioan, în capitolul 18 al Evangheliei sale, este un proces destul de ciudat, pentru că există judecătorul căruia îi este frică de acuzat și acuzatul este cel care adresează întrebările judecătorului. De ce acest lucru? În timp ce Isus legat este pe deplin liber, Pilat, care este liber, este în realitate legat de condiționările conveniențelor sale, ale puterii… Ioan 18,33-37
Fericirile sunt, fără îndoială, capodopera Evangheliei după Matei, o capodoperă nu numai din punct de vedere teologic – vom vedea bogăția sa spirituală –, ci și literar. Să vedem atunci acest text extraordinar din capitolul al cincilea al Evanghelia lui Matei. Evanghelistul scrie: văzând mulțimile, Isus s-a urcat pe munte. Văzând mulțimile, Isus nu se distanțează, nu ia distanță, ci vrea să le atragă… Matei 5,1-12a
«Ce înseamnă sau cum să exprimăm astăzi Euharistia ca sacrament al prezenței lui Cristos și al jertfei sale?». Întrebarea primită specifica: «îți cerem, dacă este posibil, să iei în considerare o întrebare îndelung dezbătută și care se repetă la fiecare Paște, la fiecare procesiune cu Ostia, la fiecare „sărbătoare florală” devoțională, la fiecare adorație euharistică: ce se înțelege astăzi prin «prezența reală» a Domnului?
